Am gasit intr-una din agendele mele vechi, o notita "Zambet pentru zambet... Blog" Am zambit...gandindu-ma la care din cursurile facute, am lasat asa o urma, plina de farmec. Unul din nepotii mei, Luca, ma urmarea curios, cum zambeam cu hartiuta in mana.
"De ce zambesti, iubita mea?" ma intreaba el. "Am gasit ceva ce m-a facut sa zambesc, iubitul meu..." ii raspund eu. "Buni, esti asa frumoasa... Sa mai faci asa, ca imi place..." imi raspunde .
S-a intamplat in urma cu vreo 5 zile...
Astazi stand noi doi, la taclale, imi vine in minte ceea ce s-a intamplat ... Zambesc... Luca imi daruieste si el un zambet... Ma hotarasc rapid, pun mana pe laptop, si "asistata" de Luca am deschis acest blog. Daca nu va place aspectul, imi pare rau, dar asistentul meu Luca, este cel care l-a ales.
Imi doresc sa scriu doar articole, care iti lasa in suflet, lumina si pe chip, zambet...
Prea multa tristete, prea multe critici , prea multe revolte, prea multe cuvinte de o violenta distrugatoare, prea multe vesti intunecate, etc... E nevoie de o shimbare.
Pentru aceasta prima postare scriu doar atat.
"De ce zâmbim atunci când vedem un
copil? Poate pentru că avem în faţa noastră pe cineva care nu are toate acele
straturi de protecţie: diplome, titluri, demnitate, statut social... pe cineva
al cărui zâmbet ştim cu siguranţă că este absolut natural şi neprihănit. Şi
atunci... sufletul de copil din noi zâmbeşte trist... în semn de recunoaştere."
citat din Hanoch
McCarty
"Nu înceta niciodată să zâmbeşti,
nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate
îndrăgosti de zâmbetul tău."
citat clasic din Gabriel Garcia
Marquez
Va multumesc!
Zile senine, Alexandra Hinda.
sursa:http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?p=2&s=z%E2mbet
